Despre Lămâi şi şcoală

Atunci când spui lămâie te gândeşti la ceva acru, care-ţi face gura pungă şi te enervează rău.

Când spui şcoală... eh, asta e altceva.

Când spui şcoală, sau liceu, sau facultate, sau Infern, sau oricare alt pseudonim potrivit şcolii, îţi vine să zici Apocalypsa. Da, apocalypsa, cu y, e o diferenţă, aşa-i? Oricum, azi am fost la şcoală.

A fost... groaznic. Doi colegi noi, poatre trei, unul nu a venit - 24 de elevi, cu trei noi, iar aia doi care au venit azi sunt penibili. Unu mai mare ca Axel, sportiv, care nu era slab, ci uriaş, şi alta, una Cătălina, din Craiova, cu faţa turtită parcă de un zid. N-am zis cum îl chema - îl cheamă Ion, catadicsit (cum se scrie?) cu o poreclă de toată frumuseţea, chiar dacă nu sunt sigură că îl cheamă Ion : Ion di pi diel. Vorbeşte încet, eu n-am auzit de a zis, e tot bistriţean, dar măcar va fi liniştit... mi-e dor de toţi colegii vechi, cu ei m-am obişnuit... dar ei rămân tot aceeaşi, pe când ăştia noi parcă au stricat echilibrul clasei noastre... dacă iau note mici o nu o să mai fim aşa de buni, dar tot Axel o să fie pe locul întâi, premiantul, din clasă.

Despre lămâi... stră bunica-mea a fost la o fanfară cu o lămâie. O mânca în faţa lor, iar ăia erau deplorabili, le lăsau gurile apă. Şmecheră baba mea, aşa-i? (Baba e porecla ei ).

Mi-am schimbat headerul la blog - şi scuze că n-am postat de mult, n-am avut inspiraţie. Tot copyright la Ann, scumpa mea surioară de doişpe' ani, expertă în gfx <3.

Vă las, postez mai târziu, fanilor, şi vă aştept cererea în căsătorie pe mail :> .