Azi.. am dat de cel mai bun specimen din lume la cocălărit. Una', diana.. dieluţa sau cum o fi chemând-o. O iubesc pe fata aia, pe prostia ei. E aşa de genială.. mai bine s-ar spânzura. Conversaţia noastră a font cam aşa:
Eu: cine eşti, bă?
Ea: o fată
Eu: bien că nu eşti două fete
şi a plecat ş-aia, ducă-se-n pustiu să se ducă ş-azi, şi mâine. Nu ştiu ce să mai fac.. offff, doamne, viaţaa meaaa. ce manea mai trag eu daaa. Şalalalla ş.a.m.d.
De asemenea, am o certitudine că acea fată va avea un viitor strălucit ca perie de toaletă. Nu ştiu de ce. Răspunsul ei avea un gust.. picant.. mă enerva dar mă şi făcea să râd.. am o idee. O să-i sugerez să se facă perie de toaletă. Da, asta o să fac. O să-i scriu şi biografia: EU, PERIA DE TOALETĂ. Poate că şi aragaz şi tămâie sau faţă de masă.. sau frigider, că e mai ieftin şi avem abonament. Eu mă fac un coş de gunoi. Şi aşa sunt prea multe gunoaie şi prea puţine coşuri.. coşurile de gunoi au drepturi speciale, nu ca noi.. noi suntem gunoaie. Avem nevoie de case.. Iată şi o poezie.
Eu, un coş de gunoi
Priveam cum oamenii se plimbă
Cu etichete de piţigoi
Şi cu degetele la tâmplă.
Suspinam, fericită
Dar nu eram ferită
De nenorocitul soare
Ce stătea să se prelingă.
ş.a.m.d.
-lou
P.S. DINCOLO ERA MAI 'EFTIN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu